a

Octombrie 7, 2012

adevăr: ceea ce azi mi se pare adevărat, mâine se dovedeşte a fi o simplă părere.
totul este defapt iraţional. nimic nu are sens. sau nimic nu mai are sens.
înafara egoismului meu sălbatic.
după raţionamentul meu, (involuntar spun că) mă deranjează şi când spui numele unei fete.
dar să începem cu începutul.
– urăsc faptul că ai plecat de lângă mine, vara asta. în Bulgaria.
– urăsc că ai cunoscut-o pe ea, acolo.
– urăsc că a avut influenţe asupra ta. dar cel mai mult urăsc că o placi. şi că din cauza asta, mă minţi.
poate că egoismul ăsta despre care vorbeam mă face irascibilă.
poate că te pierd. vreau. defapt nu, nu vreau.
dar totuşi dacă o să te pierd, atunci când o să te văd cu ea, sau poate cu altă înlocuitoare de-a mea (deşi pare greu să găseşti una exact aşa cum am fost eu), iubitule.
atunci când n-o să mai fii al meu,
o să-mi amintesc doar părţile tale rele.